Un gram de istorie: Marea Unire din 1918 şi arta românească din acea perioadă
Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit într-un stat național, România.
Datorită Congresului Naționalităților din Austro-Ungaria, care a avut loc la Roma, s-a adoptat o moțiune, cerând recunoașterea dreptului fiecărei națiuni de a se constituie într-un stat național. Prin urmare, la data de 27 martie 1918 Basarabia își proclamă unirea cu Regatul România, fiind în noiembrie urmată de Bucovina, iar în decembrie de Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș.
La 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Națională a Românilor. Aceasta a fost adunată de către Marele Sfat Național Român, prin Consiliul Național Român de la Arad, la care au participat 1228 de deputați. Aceștia au votat, pe data de 1 Decembrie 1918 Rezoluția de la Alba Iulia, prin care s-au pecetluit Unirea Transilvaniei cu Regatul Român.
Aceste mari decizii politice au fost luate în circa 10 zile și au avut un succes total. La 1 decembrie 1918, Sala Unirii a fost nucleul întregii acțiuni. Din motive de siguranță, singurii care au putut intra în sală au fost cei 1228 de delegați, fiecare având asupra sa mandatul din partea comunității pe care o reprezentau.
Cei 100.000 de români, care veniseră din toate colțurile țării special pentru această ocazie, se adunaseră cu toții în fața cetății, așteptând vești. În procesul de unire nu au existat probleme, datorită securității extrem de stricte.
În perioada imediat următoare Unirii, economia românească s-a confruntat cu două probleme esențiale: ramurile economiei care erau afectate de război și integrarea la scară națională a tuturor teritoriilor incluse și valorificarea noului cadru politico-administrativ realizat în 1918.
România era într-o stare deplorabilă după Marele Război care nimicise un milion de români, fiind absolut necesară refacerea și restabilirea sectorului economic.
Propunerea unui plan economic post-unire care urma proiecția economiilor occidentale este prezentată de A. Corteanu. Prin aceasta, autorul a sugerat că ridicarea nivelului consumului ar conduce la sporirea producției, care, la rândul său, ar oferi mai multe locuri de muncă
Economia a reușit să fie restabilită la nivel național abia în 1923, în baza exportării unor produse specifice economiei naționale. Refacerea economiei se datorează și activității neîntrerupte în domeniul bancar.
Din păcate procesul rapid al economiei nu a beneficiat de o perioadă lungă de dezvoltare și prosperitate, echilibrul fiind zdruncinat de marea criză din 1929.
Pe fundalul circumstanţelor istorice de la finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, arta românească a acestei perioade dezvăluie transformări apărute în arhitectură, pictură și sculptură, datorită diverselor curente occidentale care aduc aerul modernist și în România.
Ca și în alte țări din sud-estul Europei, pe teritoriul României, se resimte influența culturii bizantine. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Moldova și Țara Românească, această cultură s-a dezvoltat mai rapid. Spre deosebire de cele două țări românești, Transilvania a fost puternic influențată de arta romanică, gotică sau barocă, care proveneau din zona Europei Centrale.
Pe teritoriul României, multă vreme au existat elemente orientale și occidentale care au dat artei românești o imagine pitorească.
Arhitectură: La sfârșitul secolului XIX, se afirmă arhitectura veche românească, valorificând tradițiile arhitecturale românești. Aceasta pune accentul pe orientarea romantică, care presupune preluarea stilului gotic. Linia națională a fost inițiată de Ion Mincu. Acesta îmbină într-un mod armonios, elemente din arhitectura medievală, punând accent pe pridvorul cu arcade sau arcaturile în coloană, elemente ce se pot observa la Casa Lahovary sau Școala Centrală de fete.
Arhitectura românească din 1900 are proveniență din mai multe curente de la începutul secolului XX, dar și din stilul neromânesc. Asemenea construcții se pot găsi în Transilvania, având influențe ale secesionismului vienez, un exemplu fiind Palatul Culturii din Târgu Mureș.
La Belle Epoque: De la sfârșitul secolului XIX-lea până în Primul Război Mondial se desfășoară o perioadă cunoscută în Europa sub numele de La Belle Epoque . În această perioadă, tradiționalismul și modernismul sunt într-o luptă neîncetată. Această perioadă este dedicată artiștilor reveniți în țară după studiile făcute în Germania și Franța. Putem surprinde artiști precum Ștefan Luchian și Nicolae Vermont.
Informaţii culese şi redactate de Maria Cîţu.