Alexandra Ștefan – “De când mă știu mi-a plăcut să creez”

R.I.: Care a fost primul tău contact cu arta?
A.S.: Aș spune că a fost mereu acolo. De când mă știu mi-a plăcut să creez. Îmi aduc aminte că lucram mărțișoare handmade prin clasa a 5-a, pictam icoane pe sticlă, făceam tot felul de accesorii din ce găseam prin casă. Totodată desenam mereu cu sora-mea geamănă, era o competiție între noi și mereu mă inspira pentru că îi mergea mâna mai bine decât mie. În clasa a 7-a am intrat în cercul de desen al școlii, printr-o selecție făcută de profesoara noastră. Nu am excelat niciodată la capitolul asta, dar îmi făcea plăcere să lucrez. Povestea cu fotografia a început prin clasa a 9-a, când am intrat la liceul de arte. Pe scurt: vedeam fotografii frumoase peste tot și îmi doream și eu să fac. Am primit atunci primul DSLR și nu m-am mai lăsat de el, decât temporar, pentru film.

R.I.: De ce UNArte?
A.S.: UNArte pentru că după o experiență încordată la Facultatea de Drept am decis că trebuie să mă întorc la ceea ce m-a împlinit dintotdeauna, și am ocazia să o fac într-un mediu în care să simt că lucrez din suflet și pentru suflet.

R.I.: Ce îți dorești să realizezi în domeniul artei și pe ce nișă te vezi lucrând în viitor ?
A.S.: Mi-aș dori în primul rând să fac lucruri care să intrige. Personal găsesc acest aspect ca fiind cel mai important rol al artei contemporane. În al doilea rând să îi inspire pe ceilalți și să găsesc un public care rezonează. Nu m-am concentrat niciodată pe o anumită nișă. Pentru mine e important doar să nu mă îndepărtez de domeniul artistic în general. Cu cât reușesc să mă joc cu mai multe fațete ale artei – cu atât mai interesant.

R.I.: Care sunt lucrurile care te inspiră în a crea?
A.S.: De obicei îmi găsesc inspirație în absolut orice. Trăiesc constant cu sentimentul că totul trebuie reciclat și salvat și așa se întâmplă și în cazul ideilor, din orice domeniu ar fi ele. Detaliile sunt cele ce îmi atrag cel mai mult atenția.

R.I.: Care sunt artiștii tăi favoriți și ce anume te atrage în arta lor ?
A.S.: Sunt foarte mulți artiști pe care îi admir. Mă gândesc acum la Jack Stauber și motivul pentru care îl menționez pe el e faptul că e un artist complet, un one-man show, muzician la bază, dar care lucrează cu multimedia, face animații pentru clipurile sale și scurt-metraje. Ai Weiwei s-ar putea totuși să întruchipeze ideea mea despre ceea ce ar trebui să fie un artist. Lucrează instalații care mă intrigă, sculpturi, documentare, se implică și în arhitectură, iar cât despre fotografiile lui am avut ocazia să le văd expuse la FOMU în Antwerp. Așa am și aflat de el.

R.I.: Cum anume crezi că te va influența facultatea în viitorul parcurs artistic?
A.S.: Facultatea ar trebui să pună pirostriile parcursului meu artistic, să mă ajute să îmi conturez un stil personal, recognoscibil eventual. Ar trebui să fie mediul care să mă învețe nu ceea ce să exprim, ci cum să o fac. Pe scurt, văd facultatea ca pe un factor care lucrează alături de mine în același scop.

R.I.: Ce anume crezi / îți dorești să îți ofere arta, dacă vei continua pe acest drum ?
A.S.: Îmi doresc ca prin artă să mă cunosc pe mine, să îmi dau seama mai bine ce vreau să exprim în legătură cu persoana mea și, de asemenea, îmi doresc ca arta să îmi ofere un scop.

R.I.: Care crezi că este cea mai mare realizare a unui artist?
A.S.: Ar fi, din punctul meu de vedere realizări pentru un artist, reușita de a fi original într-o lume în care s-a făcut deja cam tot, s-a consumat deja prea mult, conștientizarea nevoii de reinventare pentru a rămâne relevant, reușita de a trăi efectiv din arta lui și evident succesul de a-și exprima ideile într-o manieră proprie și interesantă.

R.I.: Unde îți putem vedea lucrările?
A.S.: Singurul “spațiu” unde expun ceea ce fac este instagramul personal
@stefan.ada. Acolo găsiți încercările mele și de asemenea cele două micuțe
branduri de care mă mai agăț în timpul liber, care îmi permit să îmbin fotografia și creația.