Teodora Rotaru – “Nu mă pot lupta cu trecerea timpului – sunt conștientă de asta – dar îi fac față prin fotografie.”

R.I.: Care a fost primul tău contact cu arta?

T.R.: Greu de raspus, fiindcă dintotdeauna am fost într-o strânsă legătură cu arta, indiferent de domeniu, dar primul contact ,,serios” cu arta a avut loc odată cu descoperirea fotografiei. Cei ce mă cunosc stiu că am fost ,,un copil al teatrului”, dar fotografia că formă de arta a avut un impact mult mai puternic asupra mea. M-am îndrăgostit atât de mult de imagine încât nu a mai fost cale de întoarcere.

R.I.: De ce UNArte?

T.R.: Am primit această întrebare de la atât de multe persoane încât ai crede că aș putea raspunde foarte simplu acum.

UNArte a fost prima mea alegere din momentul în care m-am apucat de fotografie. Nu a existat nicio îndoială și nicio variantă ,,b”sau ,,c”. Îmi place să spun că atât legat de fotografie cât și de UNArte ,,zarurile au fost aruncate” din prima clipă. Am ales-o pentru mine în primul rând, fiind nu este numai un loc ci și un mediu în care mă pot dezvolta și descoperi, care-mi oferă libertate infinită pentru creativitate, în care îmi pot cunoaște și depăși limitele. Este o universitate pentru suflet în primul rând, cred că cu asta ar fi trebuit să încep. În același timp am ales-o pentru respectul și admirația față de artiștii care au contribuit la formarea acestui loc și pentru cei care au studiat și ei aici la un moment dat. Constantin Brâncuși, Ștefan Luchian și Paul Neagu sunt numai câteva nume sonore care au studiat la UNArte.

R.I.: Ce îți dorești să realizezi în domeniul artei și pe ce nișă te vezi lucrând în viitor ?

T.R.: Mi-aș dori să aduc ceva nou în domeniul artei, să realizez o schimbare iar într-un final să las ceva în urmă. Mi se pare că acesta este rolul artistului în societate, este dator să aducă schimbări prin ,,darul” pe care l-a primit. Nu este de ajuns ,,să făurească,, un produs pe care îl trimite mai departe. Este mult mai complex de atât și nu existăc,,o rețetă,, anume pentru așa ceva.

Pe ce nișă mă văd lucrând în viitor? Probabil sună boem, dar mi-ar plăcea să colaborez cu diferite galerii, să lucrez ca artist liber profesionist.

R.I.: Care sunt lucrurile care te inspiră în a crea?

T.R.: Sunt foarte multe. Curiozitatea este un factor principal. De fiecare dată când am o întrebare o adresez prin intermediul lucrărilor și tot prin intermediul lor primesc și răspunsul. Câteodată mai repede, câteodată mai tărziu, de aceea încă mai lucrez la proiecte vechi fiindcă încă nu mi-am primit răspunsul. Se formează un dialog spiritual între mine și lucrările personale. Comunic prin imagini, nu prin cuvinte, deoarece pentru mine au impact mult mai puternic. Un alt factor este reprezentat de teamă. Ca să-mi pot înfrânge temerile fară să mă gândesc, iau aparatul de fotografiat. Pot spune că a devenit un reflex în astfel de situații, scutul meu de protecție, dar nu mă ascund în spatele lui ci prin el îmi înfrâng fricile. Principala mea temere este reprezentată de uitare, de aceea fotografiez foarte mult. Este singurul mod pe care-l cunosc prin care mă pot asigura că voi pastra toți oamenii, toate momentele și locurile vii. Nu mă pot lupta cu trecerea timpului – sunt conștientă de asta – dar îi fac față prin fotografie.

R.I.: Care sunt artiștii tăi favoriți și ce anume te atrage în arta lor ?

T.R.: Vincent Van Gogh este primul nume la care mă gândesc dacă vorbim de artă în general, iar dacă vorbim de fotografie: Brassai, Man Ray, Nan Goldin, Philip-Lorca diCorcia, Sally Mann, iar lista poate continua. Fiecare m-a învățat cate ceva.

Din momentul în care am descoperit arta, Van Gogh m-a fascinat având un impact puternic asupra alegerii mele a unui domeniu artistic. Opera lui, talentul cât și povestea de viață, toate trăirile și sentimentele sale sunt grandioase, puternice și profunde. Nu există suficiente cuvinte pentru a putea exprima admirația pe care o am față de acest pictor. Ce mă atrage la arta sa? Totul! A folosit în lucrările sale culori vibrante, îndrăznețe care păreau ireale și prin care a reușit să transmită atât de multe emoții. A fost un geniu. Pissaro spunea despre Vincent Van Gogh: ,,Acest om a fost ori nebun, ori i-a depășit pe toți, dar nu exclud să fi fost și una și alta”. Sunt total de acord cu Camille Pissaro.

Și Brassai a avut un impact puternic asupra mea, atât de puternic încât mi-am numit aparatul de fotografiat după el. Ador la Brassai atmosfera pe care o conferă fotografiilor sale cu ajutorul ceții și al ploii, este pur și simplu uimitor. Când îi privești lucrările parcă te-ai afla în Paris înapoi în 1930. De la Brassai am învățat cât de importantă este povestea din spatele fotografiei.

Stilul lui Man Ray mă atrage fiind suprarealist și prin care reușesc să mă detașez de realitate. A fost un artist în adevăratul sens al cuvântului. Nu s-a limitat la un singur mod de exprimare artistic. A fotografiat, a pictat, a realizat colaje, a regizat chiar și filme.

Aș putea vorbi foarte mult despre ei și despre ceea ce au făcut, dar chiar dacă nu se observă, încerc să sintetizez cât de bine pot.

R.I.: Cum anume crezi că te va influența facultatea în viitorul parcurs artistic?

T.R.: Pentru mine facultatea are un rol însemnat într-un parcurs artistic. Aici te formezi cel mai mult. Majoritatea consideră că acum, în secolul XXI, nu mai ai nevoie de o facultate de arte pentru a putea deveni artist, dar mie mi se pare foarte greșită aceasta gândire. Da, exista și artiști care nu au absolvit o facultate de arte, dar aceștia sunt puțini și de obicei nu sunt foarte des întâlniți.

De exemplu pentru fotografie ca și formă de artă, nu există un profil la licee, nici macar la cele vocaționale, astfel tinerii trebuie să aștepte până la facultate pentru formarea într-un mediu artisitic. Până atunci ești pe cont propriu ca să spun așa.

Știu că facultatea mă va influența deoarece acolo îmi petrec anii de formare pentru viitorul parcurs artistic. Cel mai mare atuu al facultății este libertatea pe care o oferă studenților atunci când vorbim despre mediul artistic. Eu consider că mă va influența într-un mod pozitiv.

R.I.: Ce anume crezi / îți dorești să îți ofere arta, dacă vei continua pe acest drum ?

T.R.: De continuat pe acest drum cu siguranță se va întâmpla. Odată ce ai ales acest parcurs este cam greu să te mai răzgândești. Te acaperează cu totul.

Arta mi-a oferit de la început pe lângă posibilitatea de a mă exprima, și pe cea de a mă înțelege mult mai bine. M-am descoperit pe mine însămi prin intermediul ei și încă continui să o fac. A știut să-mi răspundă la nevoi dinainte să-mi dau seama ce căutam și știu că asta se va întâmpla și în viitor. Am încredere nemărginită în artă indiferent unde mă va duce.

R.I.: Care crezi că este cea mai mare realizare a unui artist?

T.R.: Să fie complet sincer. De aici pornește totul. Pentru a putea crea, pentru a putea transmite ceea ce simți și celor din jurul tău trebuie să fii sincer cu tine. Să te accepți și să te prezinți așa cum ești cu adevărat. Aceasta este marea provocare. Trebuie să te întrebi :,,Chiar mă reprezintă pe mine asta? Așa sunt eu?”. Dacă răspunsul este da, atunci continuă, iar dacă nu, încearcă să cauți mult mai mult în interiorul tău. Ca să fii artist trebuie să te arăți exact cum ești, fară a ascunde nimic. Este ca și cum ai fi complet gol în fața unei mulțimi de oameni. Mai pe scurt, să faci ceea ce simți fară să te preocupe ceea ce cred cei din jurul tău.

R.I.: Unde îți putem vedea lucrările?

T.R.: Cel mai ușor le găsiți pe contul meu de instagram, anume teodoracygner. Ar trebui să mă gândesc și la un site personal, poate pe parcurs va apărea și acesta.